5. Poluarea aerului în țările din bazinul Mării Negre

Poluarea aerului este o problemă fără frontiere între țările din
bazinul Mării Negre. Poluanții produși într-o țară pot fi transportați
în alte țări de vânt. Prin urmare, cooperarea între țările din regiune
este de o importanță vitală. Organizația de Cooperare Economică la Marea
Neagră (OCEMN), care este activă în regiune, oferă platforme de
cooperare în domeniul mediului. Cu toate acestea, astfel de organizații
trebuie transformate în proiecte mai concrete.

Rapoartele prezentate la reuniunile OCEMN sensibilizează opinia
publică și permit ajustarea planurilor economice regionale pentru a
aborda aceste probleme. OCEMN depune eforturi pentru a integra
conținutul de mediu al acestor rapoarte în politicile generale. Se iau
în considerare măsuri precum reducerea utilizării îngrășămintelor
agricole și promovarea tehnicilor de producție curate.

Conform datelor Agenției Europene de Mediu (AEM), standardele de
calitate a aerului în Europa de Est și în țările din regiunea Mării
Negre sunt mai scăzute decât în Europa de Vest. Această situație se
datorează faptului că procesul de tranziție în industrie și producția de
energie în regiune nu a fost încă finalizat. În acest context,
transferul de tehnologie, schimbul de date și instituirea de sisteme
comune de monitorizare între țările din bazinul Mării Negre sunt de o
importanță majoră.

În regiunile cu ecosisteme sensibile, cum ar fi bazinul Mării Negre,
cooperarea regională și sprijinul internațional sunt esențiale pentru
abordarea acestei probleme. Atunci când autoritățile locale, agențiile
guvernamentale și indivizii colaborează, atât poluarea aerului, cât și
impactul negativ al acesteia asupra ecosistemelor pot fi reduse în mod
eficient. Începerea acestui efort astăzi înseamnă lăsarea unei lumi mai
locuibile pentru generațiile viitoare.

5.1. Turcia

Turcia are un profil de poluare a aerului foarte variabil datorită
diversității sale geografice, industriei în rapidă dezvoltare, numărului
crescând de autovehicule și utilizării combustibililor fosili
determinată de cererea de energie. Orașele de-a lungul coastei Mării
Negre sunt expuse unui risc deosebit de poluare a aerului în lunile de
iarnă, atât din cauza efectelor meteorologice, cât și a activităților
industriale din regiune. Poluarea aerului în Turcia este influențată în
principal de nivelurile de particule (PM₁₀,
PM_2,5), dioxid de azot (NO₂), dioxid de sulf (SO₂) și ozon
(O₃).

Monitorizarea și gestionarea calității aerului în Turcia a început
odată cu „Regulamentul privind protecția calității aerului” din 2008.
Această legislație a fost elaborată în conformitate cu directivele
Uniunii Europene. În conformitate cu regulamentul, au fost definite
valori limită pentru 13 poluanți principali, iar calitatea aerului a
fost clasificată în funcție de aceste valori. Cu toate acestea, având în
vedere valorile orientative actualizate ale Organizației Mondiale a
Sănătății (OMS) în 2021, se consideră că standardele de calitate a
aerului din Turcia sunt încă insuficiente.

Particulele în suspensie (PM) sunt cei mai comuni și mai periculoși
poluanți atmosferici din Turcia. Nivelurile de PM₁₀ și
PM_2,5, în special în marile orașe, depășesc uneori limitele
OMS. Congestia traficului și emisiile provenite de la încălzirea
domestică sunt principalele cauze ale poluării atmosferice în zonele
metropolitane precum Ankara, Istanbul și Izmir.

În orașele de pe coasta Mării Negre, condițiile meteorologice și
activitățile industriale sporesc riscul de poluare a aerului în lunile
de iarnă.

În provincii precum Zonguldak, Bartın și Samsun, atât activitățile
industriale, cât și cele portuare degradează calitatea aerului.
Operațiunile de încărcare în aer liber, emisiile navelor și centralele
termice prezintă riscuri în orașele portuare. În special, dioxidul de
sulf (SO₂) și particulele emise de centralele termice pe cărbune reduc
semnificativ calitatea aerului în regiunile de coastă.

Conform evaluărilor efectuate de Asociația Turcă de Cercetare
Respiratorie (TÜSAD) și Asociația Medicală Turcă (TTB), aproximativ
30.000 de persoane sunt expuse riscului de deces prematur din cauza
poluării aerului în fiecare an. Aceste cifre demonstrează că poluarea
aerului nu este doar o problemă de mediu, ci și o amenințare serioasă la
adresa sănătății publice. Particulele PM₂.₅ și PM₁₀, în special, ajung
în plămâni, afectează funcția respiratorie și pot duce la boli
cardiovasculare. Conform datelor Agenției Europene de Mediu, în
perioadele de poluare ridicată din Turcia, s-a înregistrat o creștere a
internărilor în spitale pentru tulburări de ritm cardiac și crize de
angină pectorală.

Un studiu cuprinzător care examinează impactul asupra sănătății al
centralelor electrice pe cărbune din Turcia a estimat că, în 2019,
aceste instalații au cauzat aproximativ 11,3 milioane de zile de boală
și 1,4 milioane de zile de muncă pierdute. Aceste cifre subliniază
necesitatea modernizării tehnologiilor utilizate în producția de energie
și urgența tranziției către energia curată.

Datele furnizate de Rețeaua de monitorizare a calității aerului
(HKİA) din Turcia reprezintă un pas important în această direcție. Cu
toate acestea, capacitatea analitică a acestor date și modul în care
sunt comunicate publicului nu sunt întotdeauna eficiente. Prin urmare,
schimbul de informații și comunicarea publică trebuie consolidate. Ar
trebui dezvoltate mecanisme de sprijin pentru oamenii de știință care
lucrează la proiecte comune interuniversitare, programe de cercetare și
în colaborare cu autoritățile locale.

Poluarea aerului cauzată de încălzirea domestică este deosebit de
vizibilă în lunile de iarnă. Utilizarea combustibilului de calitate
inferioară, arderea în aer liber și sistemele de încălzire învechite
sunt principalele cauze ale acestei situații. Prin urmare, este esențial
să se sublinieze importanța distribuției cărbunelui de înaltă calitate
pentru încălzire și să se consolideze monitorizarea cărbunelui vândut pe
piață. În plus, sensibilizarea publicului este de o importanță
vitală.

Sectorul transporturilor contribuie, de asemenea, în mod semnificativ
la poluarea aerului. Gazele de eșapament provenite de la autovehicule,
în special NO₂ și CO, cresc aceste niveluri. Acest lucru este evident în
special în orașele mari, precum Istanbul, Ankara și Erzurum. Promovarea
utilizării vehiculelor electrice, îmbunătățirea transportului public și
implementarea politicilor de transport cu emisii reduse sunt măsuri
importante care pot fi luate în acest domeniu. În plus, strategiile de
planificare urbană, cum ar fi reorganizarea drumurilor urbane pentru a
fluidiza traficul și creșterea spațiilor verzi, vor fi eficiente în
reducerea poluării aerului în acest sector.

Activitățile industriale contribuie, de asemenea, în mod semnificativ
la poluarea aerului. Prelucrarea metalelor, produsele chimice, cimentul,
textilele și sectoarele similare se numără printre principalele surse de
poluanți atmosferici. Procesele utilizate în aceste sectoare au ca
rezultat eliberarea în atmosferă a metalelor grele, a compușilor
organici volatili (COV), a sulfului și a compușilor azotați, degradând
astfel calitatea aerului. Multe orașe mari și zone industriale din jurul
Mării Negre sunt situate în zone cu niveluri ridicate ale acestor
emisii.

Absența unor sisteme eficiente de filtrare în coșurile de fum ale
fabricilor sau supravegherea inadecvată împiedică controlul acestor
emisii.

În Turcia, au fost stabilite valori limită și valori țintă pentru
calitatea aerului pentru 13 poluanți în conformitate cu HKDYY. Acești
poluanți includ SO₂, NO₂, NOx, PM₁₀, PM₂.₅, O₃, CO, benzen, Pb, arsen,
cadmiu, nichel și benzo(a)piren. Pentru fiecare poluant, au fost
stabilite atât valori limită pe termen scurt (cum ar fi mediile orare
sau zilnice), cât și valori limită pe termen lung (medii anuale). De
exemplu, valoarea limită pe 24 de ore pentru PM₁₀ este de 50 µg/m³ și
poate fi depășită de 35 de ori pe an. Cu toate acestea, având în vedere
valorile orientative ale OMS pentru 2021, aceste valori sunt încă
considerate insuficiente.

Pentru a combate cu succes poluarea aerului în Turcia, legislația
trebuie să fie eficientă nu numai pe hârtie, ci și în practică. Este
esențial ca autoritățile locale, publicul și sectorul privat să fie
integrate într-un mod durabil. Inspirându-se din exemple internaționale,
consolidarea coordonării regionale și elaborarea de politici bazate pe
știință sunt pași prioritari către un aer mai curat în bazinul Mării
Negre.

5.2. Bulgaria

În ciuda faptului că este membră a Uniunii Europene, Bulgaria se
remarcă ca una dintre cele mai problematice țări din Europa în ceea ce
privește poluarea aerului. Conform datelor Agenției Europene de Mediu
(AEM) și Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), nivelurile de
PM₁₀ și PM_2,5, în special în lunile de iarnă,
depășesc limitele recomandate atât de Uniunea Europeană, cât și de OMS.
Această situație demonstrează că poluarea aerului în Bulgaria are un
impact grav asupra sănătății umane, mediului și economiei.

Principalii poluanți includ PM_2,5, PM₁₀, NO₂ și
SO₂. Instalațiile industriale învechite și sistemele de încălzire
ineficiente sunt principalii factori care contribuie la poluarea aerului
în Bulgaria. În special, utilizarea intensă a cărbunelui și a lemnului
pentru încălzirea locuințelor în Sofia și orașele din jur este un factor
semnificativ care contribuie la calitatea slabă a aerului.

Deși în Bulgaria există stații de monitorizare a calității aerului,
schimbulde date și transparența acestui sistem sunt insuficiente. Drept
urmare, gradul de conștientizare a publicului este scăzut, iar
comportamentele individuale nu se schimbă într-o direcție pozitivă.
Creșterea numărului de programe educaționale și implicarea mai activă a
administrațiilor locale sunt de o importanță majoră.

Au fost lansate câteva proiecte în conformitate cu directivele UE
pentru combaterea poluării aerului în această țară. În special, s-au
făcut investiții în eficiența energetică și tranziția către energia
regenerabilă. Cu toate acestea, eficacitatea și prevalența acestor
investiții nu sunt încă la nivelul așteptat.

Nivelurile de poluare a aerului în Bulgaria, în special în lunile de
iarnă, depășesc frecvent limitele stabilite de OMS. Această situație
duce la o creștere a atacurilor de astm în rândul copiilor, a BPOC și a
atacurilor de cord în rândul persoanelor în vârstă. Prin urmare,
proiectele de îmbunătățire a calității aerului în zonele urbane și
transformarea metodelor de încălzire domestică sunt de o importanță
majoră.

5.3. România

România este membră a Uniunii Europene și are o structură mai
avansată decât țările din Europa de Vest în ceea ce privește standardele
de calitate a aerului. Cu toate acestea, poluarea aerului rămâne o
problemă semnificativă în orașe precum București, Brașov și Cluj-Napoca,
situate în regiunea bazinului Mării Negre.

Cei mai comuni poluanți din România sunt PM₁₀ și PM₂.₅. Principalele
surse ale acestor particule sunt sistemele de încălzire, activitățile de
construcții, transportul și instalațiile industriale. Nivelurile de NO₂
și O₃ sunt, de asemenea, ridicate. Nivelurile de ozon pot atinge
niveluri periculoase, în special în lunile de vară.

Datele AQI sunt monitorizate mai atent în România și sunt puse la
dispoziția publicului. În plus, la nivel local sunt implementate
proiecte de îmbunătățire a calității aerului și se facilitează
cooperarea cu autoritățile locale. O astfel de cooperare ar trebui
încurajată în continuare în bazinul Mării Negre.

România a respectat directivele de mediu în cadrul procesului de
aderare la Uniunea Europeană. În acest context, au fost implementate
măsuri precum limitele de emisii pentru instalațiile industriale,
reglementările de trafic și controalele calității combustibililor. Cu
toate acestea, aceste măsuri nu sunt implementate pe deplin în orașele
de-a lungul coastei Mării Negre.

Sectorul agricol contribuie, de asemenea, indirect la poluarea
aerului. Amoniacul (NH₃) emis de îngrășămintele utilizate în agricultură
reacționează cu NOx din atmosferă pentru a forma particule secundare.
Aceste particule afectează atât sănătatea umană, cât și mediul. Prin
urmare, promovarea practicilor agricole durabile este de o importanță
vitală atât pentru mediu, cât și pentru sănătatea publică.

Poluarea aerului în România este concentrată în special în marile
orașe. În aceste orașe, congestia traficului și emisiile provenite de la
încălzirea domestică sunt principalele cauze ale poluării aerului.
Asumarea unui rol mai important în acest domeniu de către autoritățile
locale din România ar fi un pas important către îmbunătățirea calității
aerului.

5.4. Ucraina

Ucraina este una dintre țările cheie din Europa de Est, cu o
suprafață mare și infrastructură industrială. Deși are o poziție
strategică printre țările riverane Mării Negre, dependența sa energetică
de lungă durată, impactul industrializării asupra mediului și
conflictele armate recente au avut efecte negative grave asupra
calității aerului din țară. Poluarea aerului poate atinge niveluri
critice, în special în orașele portuare de-a lungul coastei Mării Negre
și în zonele industriale grele din interior.

Principalii poluanți includ PM2,5, SO₂, NO₂ și COV. Sursele
principale ale acestor poluanți sunt activitățile industriale, producția
de energie și sistemele de transport. Transportul rutier este intens în
Ucraina, ceea ce face ca emisiile vehiculelor să fie unul dintre
factorii semnificativi care contribuie la calitatea slabă a aerului.

Ucraina colaborează cu alte țări din bazinul Mării Negre și participă
la proiecte regionale de mediu. În cadrul acestor proiecte, sistemele de
monitorizare a calității aerului sunt consolidate, iar autoritățile
locale și organizațiile de mediu fac schimb de date.

Cu toate acestea, instabilitatea politică și economică de după război
a avut un impact negativ asupra durabilității acestor proiecte.

Bazinul râului Dnipro este o zonă care afectează în mod direct
calitatea apei care se varsă în Marea Neagră. În cadrul Planului pentru
aer curat al Dnipro, se îmbunătățesc capacitățile de monitorizare a
aerului în orașele industriale și se vizează transformarea treptată a
vechilor instalații industriale. Acest plan este unul dintre exemplele
care pot fi luate ca model în țările din bazinul Mării Negre.

În Ucraina, creșterea numărului de programe educaționale și
implicarea mai activă a administrațiilor locale în lupta împotriva
poluării aerului sunt de o importanță majoră. Sensibilizarea publicului
va facilita schimbări pozitive în comportamentul individual. În acest
context, ar trebui încurajate campaniile de mediu la nivel comunitar și
planurile de acțiune locale.

5.5. Alte țări

Federația Rusă

Fiind o țară care se învecinează cu coasta de nord-vest a Mării
Negre, Federația Rusă contribuie la combaterea poluării aerului atât la
nivel local, cât și regional. Regiunile sud-vestice incluse în bazinul
Mării Negre, în special Krasnodar Krai, Rostov-pe-Don și zonele
înconjurătoare, sunt afectate de poluarea aerului provenită atât din
surse locale, cât și din transportul regional de poluanți.

Densitatea industrială, metodele de producere a energiei,
infrastructura de transport și efectele climatice sunt principalii
factori care determină calitatea aerului în aceste regiuni. În Federația
Rusă, au fost lansate proiecte locale privind calitatea aerului în unele
orașe pentru a combate poluarea aerului. În cadrul acestor proiecte,
autoritățile locale și cercetătorii universitari colaborează pentru a
elabora strategii de îmbunătățire a calității aerului.

Cu toate acestea, datorită dimensiunilor vaste ale Rusiei, sistemele
naționale de monitorizare a calității aerului sunt distribuite inegal.
Ca urmare, în unele regiuni se observă lacune în date, ceea ce împiedică
factorii de decizie să ia decizii în cunoștință de cauză. Prin urmare,
transferul de tehnologie și schimbul de date între Rusia și țările din
bazinul Mării Negre sunt de o importanță deosebită.

Georgia

Georgia participă la cooperarea transfrontalieră cu țări precum
Moldova, Bulgaria și Turcia în cadrul proiectelor Agenției Europene de
Mediu și ale Bazinului Mării Negre. În cadrul proiectelor ENI CBC,
Georgia digitalizează sistemele de monitorizare a calității aerului și
desfășoară campanii de educare ecologică la nivel comunitar.

Emisiile navelor și congestia traficului în orașele portuare precum
Tbilisi și Batumi reduc calitatea aerului. Autoritățile locale trebuie
să elaboreze planuri de acțiune pentru a controla această situație. În
Georgia au fost lansate proiecte privind calitatea aerului la nivel
local. Autoritățile locale și cercetătorii universitari colaborează la
aceste proiecte pentru a elabora strategii de îmbunătățire a calității
aerului.

Poluarea aerului în Georgia este o problemă de mediu care afectează
întreaga populație, indiferent de vârstă și stare de sănătate, dar
prezintă un risc mai mare pentru copii, vârstnici și femeile
însărcinate. Prin urmare, sensibilizarea populației din zonele urbane și
rurale cu privire la sănătate, îmbunătățirea metodelor de încălzire
interioară și monitorizarea continuă a calității aerului sunt de o
importanță vitală.

Moldova

Moldova este una dintre cele mai mici țări din bazinul Mării Negre și
are cel mai scăzut nivel mediu anual de PM2,5 dintre țările din regiune.
Totuși, acest lucru se datorează faptului că Moldova este o țară mai
puțin industrializată. Principalii factori care contribuie la poluarea
aerului în această țară includ metodele de încălzire rezidențială,
parcul auto învechit și facilitățile industriale limitate.

Diseminarea datelor AQI către public este limitată în Moldova, ceea
ce duce la un nivel scăzut de conștientizare. În acest context,
creșterea numărului de programe educaționale și implicarea mai activă a
autorităților locale sunt de o importanță deosebită. Moldova participă
la proiecte de mediu în cadrul Organizației de Cooperare Economică la
Marea Neagră (OCEMN). Aceste proiecte vizează consolidarea sistemelor de
partajare a datelor și de monitorizare.

Armenia și Azerbaidjan

Deși Armenia și Azerbaidjanul nu au ieșire directă la Marea Neagră,
se consideră că au relații transfrontaliere cu bazinul Mării Negre în
ceea ce privește poluarea aerului. Activitățile industriale, producția
de energie și sistemele de transport din aceste țări contribuie la
poluarea aerului. În special, congestia traficului și dependența de
combustibilii fosili în marile orașe, precum Erevan și Baku, sunt
factori care degradează calitatea aerului.

În aceste țări, nu au fost încă dezvoltate infrastructura adecvată și
schimbul de date pentru combaterea poluării aerului. Cu toate acestea,
se iau măsuri în cadrul cooperării regionale pentru a stabili sisteme de
monitorizare a mediului în aceste țări. Se preconizează că aceste țări
vor participa mai mult la proiectele de mediu din bazinul Mării Negre în
viitor.